Dex profana, profana, definiţie profana, dex.ro Mobile

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. (Sursa: DEX '98 )

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare]. (Sursa: DN )

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare) (Sursa: MDN )

PROFANÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări. (Sursa: Sinonime )

PROFANÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli. (Sursa: Sinonime )

profaná vb., ind. prez. 1 sg. profanéz, 3 sg. și pl. profaneáză (Sursa: Ortografic )

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. (Sursa: DEX '98 )

A PROFANÁ ~éz tranz. (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pângări; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare (Sursa: NODEX )

PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu este inițiat într-un domeniu de activitate; neștiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ține de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um (Sursa: NODEX )

PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus]. (Sursa: DN )

PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus) (Sursa: MDN )

PROFÁN adj. v. laic. (Sursa: Sinonime )

PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor. (Sursa: Sinonime )

Profan ≠ sacru (Sursa: Antonime )

profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne (Sursa: Ortografic )

profan adjectiv		masculin		feminin
profan adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	profan	profanul	profană	profana
nominativ-acuzativ	plural	profani	profanii	profane	profanele
genitiv-dativ	singular	profan	profanului	profane	profanei
genitiv-dativ	plural	profani	profanilor	profane	profanelor
vocativ	singular	profanule		profano
vocativ	plural	profanilor		profanelor

profana verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) profana	profanare	profanat	profanând	singular	plural
		(a) profana	profanare	profanat	profanând	profanează	profanați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	profanez	(să) profanez	profanam	profanai	profanasem
	a II-a (tu)	profanezi	(să) profanezi	profanai	profanași	profanaseși
	a III-a (el, ea)	profanează	(să) profaneze	profana	profană	profanase
plural	I (noi)	profanăm	(să) profanăm	profanam	profanarăm	profanaserăm, profanasem*
	a II-a (voi)	profanați	(să) profanați	profanați	profanarăți	profanaserăți, profanaseți*
	a III-a (ei, ele)	profanează	(să) profaneze	profanau	profanară	profanaseră