PROFÁN, -Ă,profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. (Sursa: DEX '98 )
PROFÁN, -Ăadj., s.m. și f.1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus]. (Sursa: DN )
PROFÁN, -Ăadj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus) (Sursa: MDN )
PROFÁN adj. v. laic. (Sursa: Sinonime )
PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor. (Sursa: Sinonime )
Profan ≠ sacru (Sursa: Antonime )
profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne (Sursa: Ortografic )
PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu este inițiat într-un domeniu de activitate; neștiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ține de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um (Sursa: NODEX )
