Dex.Ro Mobile
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. (Sursa: DEX '98 )

PRODRÓM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă]. (Sursa: DN )

PRODRÓM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome) (Sursa: MDN )

PRODRÓM s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător. (Sursa: Sinonime )

prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome. (Sursa: DER )

prodróm s. n. (sil. -drom), pl. prodrómuri (Sursa: Ortografic )

PRODRÓM ~uri n. 1) rar Ceea ce privește ceva (un eveniment, un proces etc.). 2) med. Simptom care precedă o boală. /<fr. podrome (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prodrom (introducere)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prodrom prodromul
plural prodromuri prodromurile
genitiv-dativ singular prodrom prodromului
plural prodromuri prodromurilor
vocativ singular
plural

prodrom (precursor)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prodrom prodromul
plural prodromi prodromii
genitiv-dativ singular prodrom prodromului
plural prodromi prodromilor
vocativ singular
plural