procubitus
Caută
PROCÚBITUS
s. n.
(med.) poziție a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr.
procubitus
) (
Sursa: MDN
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
procubitus
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
proc
u
bitus
proc
u
bitusul
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
proc
u
bitus
proc
u
bitusului
plural
—
—
vocativ
singular
—
plural
—
