PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite. (Sursa: DEX '98 )
PROCTÍTĂ f. med. Stare patologică constând în inflamarea anusului. /<fr. proctite (Sursa: NODEX )
PROCTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. [< fr. proctite]. (Sursa: DN )
PROCTÍTĂ s. f. inflamație a anusului; rectită. (< fr. proctite) (Sursa: MDN )
PROCTÍTĂ s. (MED.) rectită. (Sursa: Sinonime )
proctítă s. f., g.-d. art. proctítei; pl. proctíte (Sursa: Ortografic )
| proctită substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | proctită | proctita |
| plural | proctite | proctitele |
| genitiv-dativ | singular | proctite | proctitei |
| plural | proctite | proctitelor |
| vocativ | singular | proctită, proctito |
| plural | proctitelor |
