PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de cuvântul următor și nu are accent propriu. [< fr. proclitique, cf. gr. proklitikos]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive și prefixe) așezat înaintea altui cuvânt, neavând accent propriu. (< fr. proclitique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROCLÍTIC adj. (GRAM.) (ieșit din uz) prepozitiv. (Articol ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Proclitic ≠ enclitic (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

proclític adj. m. (sil. -cli-), pl. proclítici; f. sg. proclítică, pl. proclítice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROCLÍTIC ~că (~ci, ~ce) gram. (despre elemente de limbă) Care este lipsit de accent propriu, fiind legat de cuvântul următor cu care face corp fonetic comun. /<fr. proclitique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard