Dex.Ro Mobile
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. (Sursa: DEX '98 )

PROCLAMÁ vb. I. 1. tr. A anunța ceva în mod solemn. 2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu. 3. tr. A susține, a declara ceva deschis, în public. [P.i. proclám și -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare]. (Sursa: DN )

PROCLAMÁ vb. I. tr. 1. a anunța ceva în mod solemn. 2. a susține, a declara ceva deschis în public. II. tr., refl. a (se) învesti în mod oficial cu un titlu. (< fr. proclamer, lat. proclamare) (Sursa: MDN )

PROCLAMÁ vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. v. decreta. 3. v. înscăuna. 4. a (se) declara. (A fost ~ președinte.) (Sursa: Sinonime )

PROCLAMÁ vb. v. considera, socoti. (Sursa: Sinonime )

proclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. proclám, 3 sg. și pl. proclámă (Sursa: Ortografic )

A PROCLAMÁ proclám tranz. 1) A recunoaște și a declara în mod solemn, printr-un act oficial. ~ dreptul la suveranitate. 2) A anunța sau a declara cu tărie în fața unui public numeros. Prezidendul proclamă că adevărul va triumfa. /<fr. proclamer, lat. proclamare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
proclama (1 proclam)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proclama proclamare proclamat proclamând singular plural
procla proclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proclam (să) proclam proclamam proclamai proclamasem
a II-a (tu) proclami (să) proclami proclamai proclamași proclamaseși
a III-a (el, ea) procla (să) proclame proclama proclamă proclamase
plural I (noi) proclamăm (să) proclamăm proclamam proclamarăm proclamaserăm, proclamasem*
a II-a (voi) proclamați (să) proclamați proclamați proclamarăți proclamaserăți, proclamaseți*
a III-a (ei, ele) procla (să) proclame proclamau proclama proclamaseră
* Formă nerecomandată

proclama (1 proclamez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proclama proclamare proclamat proclamând singular plural
proclamea proclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proclamez (să) proclamez proclamam proclamai proclamasem
a II-a (tu) proclamezi (să) proclamezi proclamai proclamași proclamaseși
a III-a (el, ea) proclamea (să) proclameze proclama proclamă proclamase
plural I (noi) proclamăm (să) proclamăm proclamam proclamarăm proclamaserăm, proclamasem*
a II-a (voi) proclamați (să) proclamați proclamați proclamarăți proclamaserăți, proclamaseți*
a III-a (ei, ele) proclamea (să) proclameze proclamau proclama proclamaseră
* Formă nerecomandată