PROCHÍMEN,prochimene, s. n. 1. (Bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. (Sursa: DEX '98 )
PROCHÍMEN s. v. chestiune, lucru, proble-mă, subiect, temă. (Sursa: Sinonime )
prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv. (Sursa: DER )
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene (Sursa: Ortografic )
PROCHÍMEN ~en. bis. Verset din psalm care se cântă înainte de citirea unui pasaj din Biblie. ◊ A veni la ~ a reveni la subiect (după o anumită abatere). /<ngr. prokímenon (Sursa: NODEX )
