PROCÁMBIU s. n. țesut meristematic primar, din celule alungite, care dă naștere țesutului conducător. (< lat., fr. procambium) (Sursa: MDN )
| procambiu (pl. -ii) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | procambiu | procambiul |
| plural | procambii | procambiile |
| genitiv-dativ | singular | procambiu | procambiului |
| plural | procambii | procambiilor |
| vocativ | singular | procambiule |
| plural | procambiilor |
| procambiu (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | procambiu | procambiul |
| plural | procambiuri | procambiurile |
| genitiv-dativ | singular | procambiu | procambiului |
| plural | procambiuri | procambiurilor |
| vocativ | singular | procambiule |
| plural | procambiurilor |
