PRITÓC s. n. (Pop.) Pritocire. – Din pritoci (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PRITÓC s. v. pritoceală, pritocire, pritocit, pritocitură. (Sursa: Sinonime )
pritóc,pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep). (Sursa: DAR )
pritóc (acțiune) s. n., pl. pritócuri (Sursa: Ortografic )
