PRÍNCIPE,principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. (Sursa: DEX '98 )
PRINCÍPIE s. f. v. principiu. (Sursa: DEX '98 )
PRINCÍPIU,principii, s. n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ◊ Loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíp s. n., princípie s. f.] – Din lat. principium, it. principio, fr. principe. (Sursa: DEX '98 )
PRÍNCIPE ~im. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinț. 2) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinț. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al țării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis (Sursa: NODEX )
PRINCÍPIU ~in. 1) Teză fundamentală; idee de bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu; convingere personală. ◊ Din ~ conform convingerii. În ~ în linii mari; în genere. /<lat. principium, fr. principe (Sursa: NODEX )
PETÍTIO PRINCÍPIIloc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii]. (Sursa: DN )
PRINCÍPs.n. v. principiu. (Sursa: DN )
PRÍNCIPEs.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe]. (Sursa: DN )
PRINCÍPIUs.n.1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei științe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate și în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepțiile mistice) Cauză inițială a lumii fizice și morale. ♦ Principiu activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acțiune, de legislație etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prințip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio]. (Sursa: DN )
PETÍTIO PRINCÍPII
[Pron.: -i-oloc. s.
(log.) raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză.
(< lat. petitio principii) (Sursa: MDN )
PRÍNCIPEs. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps) (Sursa: MDN )
PRINCÍPIUs. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei științe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ în ~ = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe) (Sursa: MDN )
PRÍNCIPE s. prinț, (înv.) beizadea, crăișor. (Sursa: Sinonime )
PRINCÍPIU s. 1. v. bază. 2. v. precept. 3. normă, precept, regulă, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.)4. v. criteriu. 5. v. concepție. (Sursa: Sinonime )
