PRÍNCIPE,principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. (Sursa: DEX '98 )
PRÍNCIPEs.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe]. (Sursa: DN )
PRÍNCIPEs. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps) (Sursa: MDN )
PRÍNCIPE s. prinț, (înv.) beizadea, crăișor. (Sursa: Sinonime )
príncipe s. m., pl. príncipi (Sursa: Ortografic )
PRÍNCIPE ~im. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinț. 2) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinț. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al țării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis (Sursa: NODEX )
PETÍTIO PRINCÍPIIloc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii]. (Sursa: DN )
