PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). (Sursa: DEX '98 )
PRINȚÉSĂ s.f. Principesă. [Cf. fr. princesse, germ. Prinzessin]. (Sursa: DN )
PRINȚÉSĂ s. f. principesă. (< fr. princesse) (Sursa: MDN )
PRINȚÉSĂ s. v. domniță. (Sursa: Sinonime )
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése (Sursa: Ortografic )
PRINȚÉSĂ ~e f. 1) Fiică a unui suveran; principesă. 2) Soție a prințului; principesă. /<fr. princesse (Sursa: NODEX )
| prințesă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prințesă | prințesa |
| plural | prințese | prințesele |
| genitiv-dativ | singular | prințese | prințesei |
| plural | prințese | prințeselor |
| vocativ | singular | prințesă, prințeso |
| plural | prințeselor |
