PRÍMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.) (Sursa: Sinonime )
Primul ≠ ultimul (Sursa: Antonime )
PRIM1,primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. (Sursa: DEX '98 )
PRÍMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. și substantival (în opoziție cuultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ◊ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus (Sursa: NODEX )
!prim ajutór (ajutor medical imediat) adj. + s. n. (Sursa: DOOM 2 )
PRIM s. (reg.) primblătură. (~ aplicat pe marginea bundiței.) (Sursa: Sinonime )
PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine. (Sursa: Sinonime )
prim (prímuri), s. n. – Bordură, ceapraz, firet. – Var. primă „panglică”. Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans. (Sursa: DER )
prim (garnitură de blană) s. n., pl. prímuri (Sursa: Ortografic )
prim ajutór (ajutor medical imediat) num. + s. n. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
prim (garnitură; -uri) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
prim
primul
plural
primuri
primurile
genitiv-dativ
singular
prim
primului
plural
primuri
primurilor
vocativ
singular
—
plural
—
primul articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume
