PRÍMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. și substantival (în opoziție cuultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ◊ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus (Sursa: NODEX )
PRÍMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.) (Sursa: Sinonime )
PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine. (Sursa: Sinonime )
Primul ≠ ultimul (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
prim (garnitură; -uri) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
prim
primul
plural
primuri
primurile
genitiv-dativ
singular
prim
primului
plural
primuri
primurilor
vocativ
singular
—
plural
—
primul articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume