PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. (Sursa: DEX '98 )
PRIMÁT2,primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu m****e pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate. (Sursa: DEX '98 )
PRIMÁT3,primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. (Sursa: DEX '98 )
PRIMÁTs.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus]. (Sursa: DN )
PRIMÁT1s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat) (Sursa: MDN )
PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis) (Sursa: MDN )
PRIMÁT s. v. prioritate. (Sursa: Sinonime )
primát adj. m., pl. primáți (Sursa: Ortografic )
primát (importanță primordială) s. n. (Sursa: Ortografic )
primát (ordin de mamifere) s .n., pl. primáte (Sursa: Ortografic )
PRIMÁ,primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. (Sursa: DEX '98 )
A PRIMÁ ~ézintranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer (Sursa: NODEX )
PRIMÁT1n. 1) Caracter prim; întâietate. ◊ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanță primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat (Sursa: NODEX )
PRIMÁT2 ~en. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate (Sursa: NODEX )
PRIMÁvb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. (Sursa: DN )
PRIMÁTEs.n.pl. Ordin de mamifere superioare din care fac parte maimuțele și omul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. primat2. / < fr. primates, cf. lat. primus – primul]. (Sursa: DN )
PRIMÁvb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer) (Sursa: MDN )
PRIMÁTEs. n. pl. ordin de mamifere superioare: lemurienii, maimuțele și omul. (< fr. primates) (Sursa: MDN )
primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză (Sursa: Ortografic )