Dex prilej, prilej, definiţie prilej, dex.ro Mobile

A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil
A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil
A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil
A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită
A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva
A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil
A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva
Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. (Sursa: DEX '98 )

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca ...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză. (Sursa: Sinonime )

PRILÉJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež (Sursa: NODEX )

prilej substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prilej	prilejul
nominativ-acuzativ	plural	prilejuri	prilejurile
genitiv-dativ	singular	prilej	prilejului
genitiv-dativ	plural	prilejuri	prilejurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—