PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PRIÍNȚĂ ~e f. rar 1) Venit material sau spiritual; câștig; folos; profit. 2) Atitudine priincioasă; bunăvoință. /a prii + suf. ~ință (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PRIÍNȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, serviabilitate, serviciu, statornicie, trebuință, utilitate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

priínță s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard