A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva
A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia
A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva
A nu (mai) mânca pâine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu (mai) conviețui cu cineva, a nu (mai) avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva
A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat
A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva
A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică
A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunoștințele apropiate ale cuiva
A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva)
A-și lua zborul = a porni în zbor; a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte
Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui
Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni
Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși
Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte
a fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil
Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! Cu blândețe, prietenos
PRIÉTEN, -Ă,prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s. m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. (Sursa: DEX '98 )
PRIÉTEN ~ă (~i, ~e)m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. ~ vechi. [Sil. pri-e-] /<bulg. prijateni (Sursa: NODEX )
PRIÉTEN s. 1. amic, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întâlnit cu ~ii.)2. v. amant. (Sursa: Sinonime )
PRIÉTEN s. v. asociat, părtaș, tovarăș. (Sursa: Sinonime )
PRIÉTENĂ s. 1. amică, (pop.) surată, (înv. și reg.) soață. (~ din copilărie.)2. v. amantă. (Sursa: Sinonime )
priéten (priéteni), s. m. – Amic. – Var. înv. priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten. Sl. prijateli (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg. prijatel (› mr. priiatil), sb., cr. prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explică prin analogie cu ieftin, se datorează mai curînd unei confuzii cu sl. prijętinŭ „plăcut”. – Der. prietenă, s. f. (amică); prietenesc, adj. (amical); prietenește, adv. (ca un prieten); prietenie, s. f. (amiciție); prietenos, adj. (amical, afabil); prieteșug, s. n. (prietenie); împrieteni, vb. (a se face prieten, refl., a lega prietenie); neprieten, s. m. (dușman); neprietenos, adj. (vrăjmaș). (Sursa: DER )
priéten s. m. (sil. pri-e-), pl. priéteni (Sursa: Ortografic )
priétenă s. f. (sil. pri-e-), g.-d. art. priétenei; pl. priétene (Sursa: Ortografic )
