Dex.Ro Mobile
Vezi 10 expresii

« Back
PRIETENÍ vb. v. împrieteni. (Sursa: Sinonime )

A prieteni ≠ a se dușmăni (Sursa: Antonime )

prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
prieten   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prieten prietenul prietenă prietena
plural prieteni prietenii prietene prietenele
genitiv-dativ singular prieten prietenului prietene prietenei
plural prieteni prietenilor prietene prietenelor
vocativ singular prietenule prieteno
plural prietenilor prietenelor

prieteni   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prieteni prietenire prietenit prietenind singular plural
prietenește prieteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prietenesc (să) prietenesc prieteneam prietenii prietenisem
a II-a (tu) prietenești (să) prietenești prieteneai prieteniși prieteniseși
a III-a (el, ea) prietenește (să) prietenească prietenea prieteni prietenise
plural I (noi) prietenim (să) prietenim prieteneam prietenirăm prieteniserăm, prietenisem*
a II-a (voi) prieteniți (să) prieteniți prieteneați prietenirăți prieteniserăți, prieteniseți*
a III-a (ei, ele) prietenesc (să) prietenească prieteneau prieteni prieteniseră
* Formă nerecomandată