PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-et-. – Var.: (reg.) prietinésc, -eáscă adj.] – Prieten + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
PRIETENÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru prieteni; de prieten; amical. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~esc (Sursa: NODEX )
PRIETENÉSC adj. 1. amical, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~ească.) 2. v. binevoitor. 3. v. prietenos. (Sursa: Sinonime )
Prietenesc ≠ dușmănesc (Sursa: Antonime )
prietenésc adj. m. (sil. pri-e-), f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști (Sursa: Ortografic )
prietenesc adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | prietenesc | prietenescul | prietenească | prieteneasca |
plural | prietenești | prieteneștii | prietenești | prieteneștile |
genitiv-dativ | singular | prietenesc | prietenescului | prietenești | prieteneștii |
plural | prietenești | prieteneștilor | prietenești | prieteneștilor |
vocativ | singular | — | — |
plural | — | — |
prieteni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) prieteni | prietenire | prietenit | prietenind | singular | plural |
prietenește | prieteniți |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | prietenesc | (să) prietenesc | prieteneam | prietenii | prietenisem |
a II-a (tu) | prietenești | (să) prietenești | prieteneai | prieteniși | prieteniseși |
a III-a (el, ea) | prietenește | (să) prietenească | prietenea | prieteni | prietenise |
plural | I (noi) | prietenim | (să) prietenim | prieteneam | prietenirăm | prieteniserăm, prietenisem* |
a II-a (voi) | prieteniți | (să) prieteniți | prieteneați | prietenirăți | prieteniserăți, prieteniseți* |
a III-a (ei, ele) | prietenesc | (să) prietenească | prieteneau | prieteniră | prieteniseră |
* Formă nerecomandată