A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se certa, a se pune de pricină. – Din pricină. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
PRICINÍ vb. v. cauza, certa, declanșa, determina, dezlănțui, genera, isca, învrăjbi, judeca, naște, pricinui, prilejui, produce, provoca, stârni, supăra. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
pricină substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pri cină pri cina plural pri cini pri cinile genitiv-dativ singular pri cini pri cinii plural pri cini pri cinilor vocativ singular pri cină, pri cino plural pri cinilor
pricină substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular prici nă prici na plural prici ni prici nile genitiv-dativ singular prici ni prici nii plural prici ni prici nilor vocativ singular prici nă, prici no plural prici nilor
pricini verb Surse flexiune: DLRM '58 infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) pricini pricini re pricini t pricini nd singular plural pricine ște pricini ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) pricine sc (să) pricine sc pricinea m pricini i pricini sem a II-a (tu) pricine ști (să) pricine ști pricinea i pricini și pricini seși a III-a (el, ea) pricine ște (să) pricinea scă pricinea pricini pricini se plural I (noi) pricini m (să) pricini m pricinea m pricini răm pricini serăm, pricini sem* a II-a (voi) pricini ți (să) pricini ți pricinea ți pricini răți pricini serăți, pricini seți* a III-a (ei, ele) pricine sc (să) pricinea scă pricinea u pricini ră pricini seră
* Formă nerecomandată
