PRICEPÚT, -Ă,pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe. (Sursa: DEX '98 )
PRICEPÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v.A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; practic. /v. a (se) pricepe (Sursa: NODEX )
PRICEPÚT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.)3. v. com-petent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. ex-perimentat. (Sursa: Sinonime )
PRICEPÚT adj. v. accesibil, inteligibil. (Sursa: Sinonime )
