A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput
A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine
A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic
Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit
PRICEPÚT, -Ă,pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe. (Sursa: DEX '98 )
PRICEPÚT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.)3. v. com-petent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. ex-perimentat. (Sursa: Sinonime )
PRICEPÚT adj. v. accesibil, inteligibil. (Sursa: Sinonime )
PRICÉPE,pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. (Sursa: DEX '98 )
A PRICÉPE pricéptranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere (Sursa: NODEX )
A SE PRICÉPE mă pricépintranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere (Sursa: NODEX )
PRICEPÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v.A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; practic. /v. a (se) pricepe (Sursa: NODEX )
PRICÉPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?)4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.)5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.)6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?)7. v. cunoaște. (Sursa: Sinonime )
PRICÉPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști. (Sursa: Sinonime )
pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). (Sursa: DER )
pricépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút (Sursa: Ortografic )
