A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
A fi bun de gură = (adesea ) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă
A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume
A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic
A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înțelege
A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic
A se uita ca mâța în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect
A se uita ca mâța-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic
A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut
A-l duce (sau a-l tăia pe cineva) capul = a se pricepe
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a se pricepe să facă un lucru
A-și băga (ceva) în cap = a pricepe bine (ceva)
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
Cu gust = cu pricepere, în mod estetic
În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva
PRICÉPE,pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. (Sursa: DEX '98 )
PRICÉPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?)4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.)5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.)6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?)7. v. cunoaște. (Sursa: Sinonime )
PRICÉPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști. (Sursa: Sinonime )
pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). (Sursa: DER )
pricépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút (Sursa: Ortografic )
A PRICÉPE pricéptranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere (Sursa: NODEX )
A SE PRICÉPE mă pricépintranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere (Sursa: NODEX )
