A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire
A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru
A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva
A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi bun de gură = (adesea ) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă
A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput
A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume
A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic
A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înțelege
A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva
A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic
A se uita ca mâța în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect
A se uita ca mâța-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic
A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine
A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva
A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut
A-l duce (sau a-l tăia pe cineva) capul = a se pricepe
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a se pricepe să facă un lucru
A-și băga (ceva) în cap = a pricepe bine (ceva)
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic
Cu gust = cu pricepere, în mod estetic
Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit
În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva
PRÍCE s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. (Sursa: DEX '98 )
príce s. f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, și pritce, s. f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreț); pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină, s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaș, s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuiește); pricinuitoare, s. f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s. m. (acuzat). (Sursa: DER )
príce s. f., pl. prici (Sursa: Ortografic )
PRIC, -Ă,prici, -ce, adj. (Reg.; despre vite) Cu pete albe și negre, bălțat. (Sursa: DLRM )
PRIC adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat. (Sursa: Sinonime )
