PRIBEGÍE,pribegii, s. f. Faptul de a pribegi.1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare. (Sursa: Sinonime )
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile (Sursa: Ortografic )
PRIBEGÍE ~if. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
