PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. (Sursa: DEX '98 )
PREZUMÁ vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezúm. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere]. (Sursa: DN )
PREZUMÁ vb. tr. a presupune; a estima. (< fr. présumer) (Sursa: MDN )
PREZUMÁ vb. v. crede, deduce, presupune, socoti. (Sursa: Sinonime )
prezumá vb., ind. prez. 1 sg. prezúm, 3 sg. și pl. prezúmă (Sursa: Ortografic )
| prezuma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) prezuma | prezumare | prezumat | prezumând | singular | plural |
| prezumă | prezumați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | prezum | (să) prezum | prezumam | prezumai | prezumasem |
| a II-a (tu) | prezumi | (să) prezumi | prezumai | prezumași | prezumaseși |
| a III-a (el, ea) | prezumă | (să) prezume | prezuma | prezumă | prezumase |
| plural | I (noi) | prezumăm | (să) prezumăm | prezumam | prezumarăm | prezumaserăm, prezumasem* |
| a II-a (voi) | prezumați | (să) prezumați | prezumați | prezumarăți | prezumaserăți, prezumaseți* |
| a III-a (ei, ele) | prezumă | (să) prezume | prezumau | prezumară | prezumaseră |
* Formă nerecomandată
