PREZÉNȚĂ,prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. (Sursa: DEX '98 )
PREZÉNȚĂs.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia]. (Sursa: DN )
PREZÉNȚĂs. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. ♦ ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia) (Sursa: MDN )
PREZÉNȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților ...)2. v. existență. (Sursa: Sinonime )
Prezență ≠ absență, lipsă (Sursa: Antonime )
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe (Sursa: Ortografic )
PREZÉNȚĂ ~ef. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În ~a cuiva de față cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence (Sursa: NODEX )
