PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PREZBÍTER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr. presbytos, fr. presbytère) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

prezbíter s. m., pl. prezbíteri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PREZBÍTER ~i m. 1) înv. (în biserica creștină) Slujitor al cultului. 2) Conducător electiv (dintre mireni) al bisericii prezbiteriene. /<ngr. presbytos, fr. presbytere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard