PREVIZIONÁRE s.f. Acțiunea de a previziona; prevedere. [< previziona]. (Sursa: DN )
PREVIZIONÁ vb. I. tr. A prevedea. [Pron. -zi-o-. / et. incertă]. (Sursa: DN )
PREVIZIONÁ vb. tr. a prevedea. (< previzi/une/ + -ona) (Sursa: MDN )
previzioná vb., ind. prez. 1 sg. previzionéz, 3 sg. și pl. previzioneáză (Sursa: Ortografic )
| previziona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) previziona | previzionare | previzionat | previzionând | singular | plural |
| previzionează | previzionați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | previzionez | (să) previzionez | previzionam | previzionai | previzionasem |
| a II-a (tu) | previzionezi | (să) previzionezi | previzionai | previzionași | previzionaseși |
| a III-a (el, ea) | previzionează | (să) previzioneze | previziona | previzionă | previzionase |
| plural | I (noi) | previzionăm | (să) previzionăm | previzionam | previzionarăm | previzionaserăm, previzionasem* |
| a II-a (voi) | previzionați | (să) previzionați | previzionați | previzionarăți | previzionaserăți, previzionaseți* |
| a III-a (ei, ele) | previzionează | (să) previzioneze | previzionau | previzionară | previzionaseră |
* Formă nerecomandată
| previzionare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | previzionare | previzionarea |
| plural | previzionări | previzionările |
| genitiv-dativ | singular | previzionări | previzionării |
| plural | previzionări | previzionărilor |
| vocativ | singular | previzionare, previzionareo |
| plural | previzionărilor |
