PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. (Sursa: DEX '98 )
PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence. (Sursa: DEX '98 )
PREVALÉNT ~tă (~ți, ~te) Care are o importanță majoră; de importanță majoră. /<lat. praevalens, ~tis, engl. praevalent (Sursa: NODEX )
PREVALÉNT, -Ă adj. Care prevalează; de importanță majoră; predominant. [Cf. it. prevalent]. (Sursa: DN )
PREVALÉNȚĂ s.f. Precădere, preponderență; superioritate. [< fr. prévalence, it. prevalenza]. (Sursa: DN )
PREVALÉNT, -Ă adj. care prevalează; de importanță majoră. ◊ predominant. (< engl. prevalent, lat. praevalens) (Sursa: MDN )
PREVALÉNȚĂ s. f. prevalare. (< engl. prevalence, lat. praevalentia) (Sursa: MDN )
PREVALÉNT adj. v. predominant. (Sursa: Sinonime )
PREVALÉNȚĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominație, prevalare. (Sursa: Sinonime )
prevalént adj. m., pl. prevalénți; f. sg. prevaléntă, pl. prevalénte (Sursa: Ortografic )
prevalénță s. f., pl. prevalénțe (Sursa: Ortografic )
| prevalent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prevalent | prevalentul | prevalentă | prevalenta |
| plural | prevalenți | prevalenții | prevalente | prevalentele |
| genitiv-dativ | singular | prevalent | prevalentului | prevalente | prevalentei |
| plural | prevalenți | prevalenților | prevalente | prevalentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| prevalență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prevalență | prevalența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prevalențe | prevalenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | prevalență, prevalențo |
| plural | — |
