PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence. (Sursa: DEX '98 )
PREVALÉNȚĂ s.f. Precădere, preponderență; superioritate. [< fr. prévalence, it. prevalenza]. (Sursa: DN )
PREVALÉNȚĂ s. f. prevalare. (< engl. prevalence, lat. praevalentia) (Sursa: MDN )
PREVALÉNȚĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominație, prevalare. (Sursa: Sinonime )
prevalénță s. f., pl. prevalénțe (Sursa: Ortografic )
| prevalență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prevalență | prevalența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prevalențe | prevalenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | prevalență, prevalențo |
| plural | — |
