Dex pretinda, pretinda, definiţie pretinda, dex.ro Mobile

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). (Sursa: DEX '98 )

A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susține cu insistență și tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre (Sursa: NODEX )

PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre]. (Sursa: DN )

PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre) (Sursa: MDN )

PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutați.) 3. v. vrea. 4. v. susține. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita. (Sursa: Sinonime )

pretínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pretíndă; part. pretíns (Sursa: Ortografic )

pretindă

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

pretinde verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pretinde	pretindere	pretins	pretinzând	singular	plural
		(a) pretinde	pretindere	pretins	pretinzând	pretinde	pretindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pretind, pretinz	(să) pretind, pretinz	pretindeam	pretinsei	pretinsesem
	a II-a (tu)	pretinzi	(să) pretinzi	pretindeai	pretinseși	pretinseseși
	a III-a (el, ea)	pretinde	(să) pretindă, pretinză	pretindea	pretinse	pretinsese
plural	I (noi)	pretindem	(să) pretindem	pretindeam	pretinserăm	pretinseserăm, pretinsesem*
	a II-a (voi)	pretindeți	(să) pretindeți	pretindeați	pretinserăți	pretinseserăți, pretinseseți*
	a III-a (ei, ele)	pretind	(să) pretindă, pretinză	pretindeau	pretinseră	pretinseseră

* Formă nerecomandată