PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, considerație. ♦ (Fig.) Strălucire, atracție. [Pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU s. n. autoritate morală deosebită, vază, considerație. (< fr. prestige, lat. prestigium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU s. n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, considerație; importanță. ◊ Fig. Strălucire, farmec, atracție. – Fr. prestige (lat. lit. praestigium). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU s. 1. v. autoritate. 2. v. celebritate. 3. v. faimă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU s. v. atracție, farmec. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prestígiu s. n. [-giu pron. -giu], art. prestígiul (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PRESTÍGIU ~i m. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; autoritate; pondere. ◊ De ~ de valoare deosebită. /<fr. prestige, lat. praestigium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard