PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. (Sursa: DEX '98 )
PRESTÁNȚĂ f. Atitudine impunătoare; aspect impozant. /<fr. prestance (Sursa: NODEX )
PRESTÁNȚĂ s.f. Ținută, atitudine demnă, impunătoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance]. (Sursa: DN )
PRESTÁNȚĂ s. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance) (Sursa: MDN )
PRESTÁNȚĂ s. (rar) maiestate. (~ ținutei.) (Sursa: Sinonime )
prestánță s. f., g.-d. art. prestánței (Sursa: Ortografic )
| prestanță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prestanță | prestanța |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prestanțe | prestanței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | prestanță, prestanțo |
| plural | — |
