PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. (Sursa: DEX '98 )
PRESENTIMÉNT s.n. Presimțire. [< fr. pressentiment]. (Sursa: DN )
PRESENTIMÉNT s. n. sentiment vag în legătură cu ceea ce va veni; presimțire. (< fr. pressentiment) (Sursa: MDN )
PRESENTIMÉNT s. v. presimțire. (Sursa: Sinonime )
presentimént s. n., pl. presentiménte (Sursa: Ortografic )
PRESENTIMÉNT ~e n. Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire. /<fr. pressentiment (Sursa: NODEX )
| presentiment substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | presentiment | presentimentul |
| plural | presentimente | presentimentele |
| genitiv-dativ | singular | presentiment | presentimentului |
| plural | presentimente | presentimentelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
