PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PREROGATÍVĂ s.f. 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prérogative, cf. lat. praerogativa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PREROGATÍVĂ s. f. privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PREROGATÍVĂ s. privilegiu, (înv.) pronomion. (~ unui demnitar.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PREROGATÍVĂ ~e f. Privilegiu acordat în exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane oficiale. /<fr. prérogative (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard