PREPOZÍȚIE, prepoziții s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PREPOZÍȚIE f. lingv. 1) (în opoziție cu postpoziție) Poziție a unui element înaintea cuvântului la care se raportează sau la începutul cuvântului din componența căruia face parte. 2) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă relațiile sintactice de subordonare dintre un substantiv (sau un substitut al acestuia) ori dintre un verb și un alt cuvânt. [G.-D. prepoziției; Sil. -ți-e] /<fr. préposition, lat. praepositio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepozițiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PREPOZÍȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. (< fr. préposition, lat. praepositio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

Prepoziție ≠ postpoziție (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

prepozíție s. f. → poziție (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard