Dex.Ro Mobile
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. (Sursa: DEX '98 )

PREPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [Cf. fr. prépotence, lat. praepotentia]. (Sursa: DN )

PREPOTÉNȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia) (Sursa: MDN )

PREPOTÉNȚĂ s. v. atotputernicie. (Sursa: Sinonime )

prepoténță s. f. → potență (Sursa: Ortografic )

PREPOTÉNȚĂ ~e f. rar Caracter prepotent. /<fr. prépotence, lat. praepotentia (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prepotență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prepotență prepotența
plural prepotențe prepotențele
genitiv-dativ singular prepotențe prepotenței
plural prepotențe prepotențelor
vocativ singular prepotență, prepotențo
plural prepotențelor