PREPELEÁC,prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s. m.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
prepeléac s. n., pl. prepeléce (Sursa: DOOM 2 )
PREPELEÁC s. 1. (pop.) sărciner, (Mold. și Transilv.) pop. (~ pe care se pun vase la uscat.)2. (reg.) pipirigă, ploscoană, porșor. (~ pe care se clădesc căpițele de fân.) (Sursa: Sinonime )
PREPELEÁC s. v. molie-de-casă; par; prăjină. (Sursa: Sinonime )
prepeleác (prepeléci), s. m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ „mobilă pe care se așază prepelițele”, cf. prepeliță, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect servește pentru a așeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se prăji”. (Sursa: DER )
prepeleác s. m., pl. prepeléci (Sursa: Ortografic )
PREPELEÁC ~écim. 1) Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, pe care se pun, la țară, oalele ca să se usuce sau de care se atârnă diferite obiecte; olar. 2) Construcție înjghebată din prăjini, pe care se întinde fânul (sau alt nutreț) la uscat. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
