PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. (Sursa: DEX '98 )
PREOTEÁSĂ s. (înv. și reg.) popoaie, (înv.) popadie. (Coana ~.) (Sursa: Sinonime )
preoteásă s. f. (sil. pre-o-), g.-d. art. preotései; pl. preotése (Sursa: Ortografic )
PREOTEÁSĂ ~ése f. 1) Soție a preotului. 2) înv. Femeie care oficia cultul religios într-un templu păgân. [G.-D. preotesei; Sil. pre-o-] /preot + suf. ~easă (Sursa: NODEX )
| preoteasă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | preoteasă | preoteasa |
| plural | preotese | preotesele |
| genitiv-dativ | singular | preotese | preotesei |
| plural | preotese | preoteselor |
| vocativ | singular | preoteasă, preoteaso |
| plural | preoteselor |
