Dex.Ro Mobile
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). (Sursa: DEX '98 )

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen]. (Sursa: DN )

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen) (Sursa: MDN )

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.) (Sursa: Sinonime )

prenúme (nume dat la naștere) s. n., pl. prenúme (Sursa: Ortografic )

PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prenume   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prenume prenumele
plural prenume prenumele
genitiv-dativ singular prenume prenumelui
plural prenume prenumelor
vocativ singular prenume
plural prenumelor