PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. (Sursa: DEX '98 )
PRENOTÁ vb. I. tr. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă pentru a-l avea în evidență. [< pre- + nota]. (Sursa: DN )
PRENOTÁ vb. tr. a înscrie dinainte pe cineva într-un registru, pe o listă. (< germ. pränotieren) (Sursa: MDN )
prenotá vb., ind. prez. 1 sg. prenotéz, 3 sg. și pl. prenoteáză (Sursa: Ortografic )
A PRENOTÁ ~éz tranz. rar (numele unei persoane) A înregistra dinainte (într-o listă de evidență); a nota din timp. /pre- + a nota (Sursa: NODEX )
| prenota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) prenota | prenotare | prenotat | prenotând | singular | plural |
| prenotează | prenotați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | prenotez | (să) prenotez | prenotam | prenotai | prenotasem |
| a II-a (tu) | prenotezi | (să) prenotezi | prenotai | prenotași | prenotaseși |
| a III-a (el, ea) | prenotează | (să) prenoteze | prenota | prenotă | prenotase |
| plural | I (noi) | prenotăm | (să) prenotăm | prenotam | prenotarăm | prenotaserăm, prenotasem* |
| a II-a (voi) | prenotați | (să) prenotați | prenotați | prenotarăți | prenotaserăți, prenotaseți* |
| a III-a (ei, ele) | prenotează | (să) prenoteze | prenotau | prenotară | prenotaseră |
* Formă nerecomandată
