PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PREMERGĂTÓR adj., s. 1. adj. v. prealabil . 2. adj. v. anticipat . 3. adj. v. anterior . 4. s. v. precursor . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Premergător ≠ posterior, succesor, ulterior, următor (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
premergătór adj. → mergător (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
PREMERGĂTÓR1 ~oáre (~óri , ~oáre ) Care premerge; precedent; anterior; antecedent. /pre- + mergător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
PREMERGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. ș i f. Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; predecesor; antecesor. /pre- + mergător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
premergător adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular premergăto r premergăto rul premergătoa re premergătoa rea plural premergăto ri premergăto rii premergătoa re premergătoa rele genitiv-dativ singular premergăto r premergăto rului premergătoa re premergătoa rei plural premergăto ri premergăto rilor premergătoa re premergătoa relor vocativ singular — — plural — —
