PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. (Sursa: DEX '98 )
PRELÁT s.m. Înalt demnitar al bisericii. [Cf. fr. prélat, it. prelato < lat. praelatus]. (Sursa: DN )
PRELÁT s. m. înalt demnitar al bisericii. (< fr. prélat, lat. praelatum) (Sursa: MDN )
prelát s. m., pl. preláți (Sursa: Ortografic )
PRELÁT ~ți m. (în biserica catolică și protestantă) Preot de rang superior. /<fr. prélat, lat. praelatus (Sursa: NODEX )
| prelat substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prelat | prelatul |
| plural | prelați | prelații |
| genitiv-dativ | singular | prelat | prelatului |
| plural | prelați | prelaților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
