PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PREJUDECÁTĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PREJUDECÁTĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prejudecátă s. f., pl. prejudecăți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A PREJUDECÁ prejúdec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PREJUDECÁTĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

PREJUDECÁ vb. v. prevedea. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prejudecá vb., ind. prez. 1 sg. prejúdec, 3 sg. și pl. prejúdecă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard