PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. (Sursa: DEX '98 )
PREGNÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este pregnant. [Cf. it. pregnanza, fr. prégnance]. (Sursa: DN )
PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea a ceea ce este pregnant; expresivitate. (< fr. prégnance, germ. Prägnanz) (Sursa: MDN )
PREGNÁNȚĂ s. 1. v. claritate. 2. v. expresivitate. (Sursa: Sinonime )
pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței (Sursa: Ortografic )
PREGNÁNȚĂ ~e f. Caracter pregnant. /<germ. Prägnanz, fr. prégnance (Sursa: NODEX )
| pregnanță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pregnanță | pregnanța |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | pregnanțe | pregnanței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | pregnanță, pregnanțo |
| plural | — |
