PREGETÁ,préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. (Sursa: DEX '98 )
PREGETÁ,préget, vb. I. 1. Intranz. A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. 2. Tranz. (Înv.) A cruța, a menaja. Turcii pricepură importanța acestei cetăți și nu pregetară nici o jertfă spre a o dobândi (BĂLCESCU). – Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia). (Sursa: DLRM )
PREGETÁ vb. v. ezita. (Sursa: Sinonime )
PREGETÁ vb. v. cruța, întârzia, precupeți, zăbovi. (Sursa: Sinonime )
pregetá (pregetát, pregetát), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș). (Sursa: DER )
pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. și pl. prégetă; conj. prez. 3 sg. și pl. prégete (Sursa: Ortografic )
A PREGETÁ prégetintranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita. /< lat. prigitare (Sursa: NODEX )
