Dex.Ro Mobile
« Back
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanșarea atacului propriilor trupe. – V. pregăti. (Sursa: DEX '98 )

PREGĂTÍRE ~i f. 1) v. A PREGĂTI. 2) Ansamblu de cunoștințe (într-un domeniu) de care dispune cineva. ◊ A avea ~ a fi bine instruit. /v. a (se) pregăti (Sursa: NODEX )

PREGĂTÍRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparație. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gătit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nuntă.) 5. v. formare. 6. instruire, îndrumare. (~ unei fete pentru viața de gospodină.) 7. v. meditare. 8. v. învățătură. 9. v. formație. 10. v. capacitate. 11. cunoștință, (înv.) știință. (Nu avea nici o ~ în acest domeniu.) (Sursa: Sinonime )

pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pregăti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pregăti pregătire pregătit pregătind singular plural
pregătește pregătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pregătesc (să) pregătesc pregăteam pregătii pregătisem
a II-a (tu) pregătești (să) pregătești pregăteai pregătiși pregătiseși
a III-a (el, ea) pregătește (să) pregătească pregătea pregăti pregătise
plural I (noi) pregătim (să) pregătim pregăteam pregătirăm pregătiserăm, pregătisem*
a II-a (voi) pregătiți (să) pregătiți pregăteați pregătirăți pregătiserăți, pregătiseți*
a III-a (ei, ele) pregătesc (să) pregătească pregăteau pregăti pregătiseră
* Formă nerecomandată

pregătire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pregătire pregătirea
plural pregătiri pregătirile
genitiv-dativ singular pregătiri pregătirii
plural pregătiri pregătirilor
vocativ singular pregătire, pregătireo
plural pregătirilor